Daca dai un sens...

Am o cadere nervoasa. Nu vad rostul acestor lupte - bacul, admiterea, accederea pe o scara intelectuala cat mai inalta, acest snobism ultraexagerat pe care il avem toti ( inclusiv eu ), incercarea de a fi cat mai complicati, complexi, misterioasi, sa parem inteligenti, retro, posh, super fuckin mystici - sunt doar niste complexe si frustrari sincer penibile. Paradoxal desi realizez aceste lucruri nu ma pot rupe, sunt prea infectat, la fel ca voi toti. ( inclusiv ca scriu asta pe un blog, dar simt nevoia sa urlu pentru ca nu sunt in stare sa fac ceea ce trebuie )
Nu mai cred in vre-un Dumnezeu schitat de om ( inca o dovada a egoismului magnific al omului, sa ai impresia ca poti detine adevarul si poti intelege tot). Cu toate astea cred ca exista un nene' care a depus o energie extrordinara sa conceapa aceasta realitate. Tot timpul m-am intrebat daca mai poti numi un om viu, un om care nu aude, nu vede, nu simte, nu are miros, nu se poate misca sau vorbi. Si atunci ce inseamna viata ? - puterea noastra de a percepe realitatea inconjuratoare ?
Am ajuns sa cred ca nu exista greseli in viata. daca am trai vesnic da, dar inevitabil ajungem toti in acelasi punct - cu o secunda in fata morti - . Sunt un ipocrit, dap...in principiu, dar tu ti-ai analizat viata ? Unde ajungi dupa urmatoarea lupta ? Tocmai eu vorbesc care analizez fiecare virgula din viata mea, dar tocmai asta e problema ca nu ma pot abtine.
Se spune ca trebuie sa-ti dai un sens vietii, eu mi-am dat unul vietii mele, nu cred ca ar fi gresit ci doar ca alegerea e in sine o greseala.
Nu nu vreau sa-mi pun capat zilelor :)), cred ca viata e extraordinara, cred ca tot ce e mai frumos pe pamantul asta sunt lucrurile oferite de divinitate. natura, dragostea
In ziua in care vei auzi ca am plecat pe jos sa vad lumea ( si nu ma refer sa vad new york-ul :)), ci locurile care nu sunt facute de om). atunci vei stii ca m-am vindecat.

Mireasma zilelor de martie,
a lemn vechi turnat intr-un pahar
Si tutun infasurat intr-o hartie
Intr-un hamac sub un artar.
( flori de martie - eu )

Oare cat de mare o fi un banchet mare ?

Cu acest articol nu doresc sa jignesc pe nimeni....Exista undeva, probabil asa cum exista un cimitir al elefantilor, si un cimitir al neuronilor, care dintr-un motiv sau altul au murit. Le-as duce o floare, o lumanare, sa fac o pomana cu rebus sau sudoku, dar nu am suficienti bani sa-i trec pe toti la pomelnic - nu va faceti griji mai am destui.
In ultimul timp ucigasul lor de seama a fost "Banchetul" in toate formele sale, mic sau mare, alb sau negru, cu sau fara ceapa, light sau max. 70% din timpul auditiv al unei zile a fost sacrificat cu discutii despre banchet, fara ca eu sa-mi doresc asta.
Stres, nervi, transpiratie, orgolii, totul pentru un lucru care trebuie sa-ti aduca aminte de ceva fantastic.
Apoi banchetul mic, e o entitate de sine statatoare asemenea unui, spiridus, sau zana, in orice caz o entitate magica, fabuloasa pe care o vezi odata in viata ( stai intr-o camera alta decat cea personala si bei ) si pe care nu trebuie sa o ratezi.
Adevarul fiind spus, asemenea unei porcine care vrea sa slabeasca in ajun, si noi, care nu a fost niciodata un colectiv unit, dorim sa lasam falsa impresia unei super-corporatii a iubirii.
Chiar nu doresc sa strarnesc antipatii care inevitabil vor aparea, dar cred ca s-a ajuns mult prea departe. Sa nici nu mai vorbesc ca universul ne-a harazit cu niste profesori mirabolanti, urmeaza bacul, urmeaza admiterea, urmeaza cheltuieli, care toate vor ridica numarul mortilor neuronici.

Asa e si la voi ?

Carcase si bari nazale

Cu cat te lasi pocnic mai des de realitatea societatii, cu atat mai mult realizezi fragilitatea inimilor aparent impietrite intr-un corp care si el la randul sau este inserat intr-o carcasa artificiala.

Nu sunt putine momentele in care pur si simplu nu te mai recunosti ca specie in imaginea altor oameni – fie fizic, mental sau spiritual. Spre deosebire de majoritatea, eu incerc sa gasesc radaciniile acestor anomalii ( in toate cele trei stari mentionate ) si sa inteleg indeaproape fenomenul, decat sa-l judec. E foarte greu sa vezi persoana reala intre atatea mizerii, dar daca urmaresti un pic filmul evenimentelor din viata sa raspunsul va veni de la sine.

De ce ne auto-mutilam ?

Fizic – in general tocmai din cauze mentale si spirituale. Si aici apare un cerc vicios, fizicul e generat de minte si spirit, mintea si spiritul sunt degenerate de fizic. . Este interesant totusi faptul ca desi aceste persoane par a dori aceasta izolare, ele se lupta continu pentru a comunica. De obicei nu o reusesc. Apoi se intampla un lucru formidabil, desi alterati din toate punctele de vedere, asemenea unui vulcan, presiunea sentimentelor izbucneste la suprafata – moment in care noi privim si ne minunam si nu putem intelege totusi cat de normal este cineva anormal.

Creatorul a lasat aceasta portita, acest moment in care totusi revenim la originile primare umane, indiferent cat de departe de proiectul intial suntem. Omul nu poate controla multe forte din existenta sa, iar in acest caz forta proprilor sentimente poate sparge orice carcasa. De asemenea omul mai are in adanc undeva in el o voce, o voce care nu se poate minti, care la inceput sopteste, apoi urla si la final rasuna in intreg universul. Nici fizic nici psihic nu te poti regenera complet dupa o asemenea experienta, insa spiritul devine mai puternic daca te lasi coplesit de acea voce din interior.

Nu te poti minti singur, dar cu siguranta vei incerca!

Dezvirginarea votantului

Titlu alternativ : cetateanul nu e atat de turmentat la a doua vedere

Ooo copiii, de cand nu v-am mai scris a trecut ceva timp, timp in care am devenit major. Odata cu dobandirea acestei calitati de nepretuit, am castigat si dreptul de a vota. Eterna intrebare : ,,eu cu cine votez ?" - dovesteste faptul ca betivul ala spurcat, animalul ala incult, ,,cetateanul turmentat" alu Nea' Iancu nu era chiar atat de alterat de vapori etilici.
E destul de ciudat ca ,,prima oara" sa fie oferita unei persoane pe care nici macar nu o simpatizez. E grav as putea spune. Pai in primul rand nu mi se ridica stampila cand vad pe cine trebuie sa o pun. Groaznic. Va sa nu mi-o luati....in nume de rau, dar anul asta, foarte foarte slab. Adica macar unu asa care sa para interesant acum pentru a ne dezamagi mai tarziu. Nuuu, nimic, parca nici nu-mi vine pofta.

Sa votez protejat ?

PS : Acest articol este un raspuns la refusal2settle

Strategiile politice se fac la un pahar...

TITLU ALTERNATIV

TEATRU DE PAPUSI NU VINE DIN CEHIA......


Se spune ca cele mai faimoase strategiile politice au fost puse la cale alaturi de un pahar.In acest ambient la " lejereanu' " mintea e mult mai capabila de a veni cu solutii inteligente intr-o situatie delicata. Lipsa unui cadru formal, te ajuta sa te exprimi liber, permite folosirea umorului, sarcasmului si ironiei si de ce sa nu recunoastem e mult mai relaxant sa stai in fata unei beri decat sa stai intr-o sala de conferinte.
Dar. Daca gradele iti altereaza complet gandirea ??! Daca e o tactica ??!
"Luciditatea" e doar un alt cuvant din dictionar, atunci cand o sticla de bere, devine un pahar de whiskey si un pahar de whiskey devine o butelie de vin. Nici nu trebuie sa subliniez faptul ca cel care bea mai putin are de castigat, avand un avantaj intelectual considerabil.
Dar acest tablou e poate o exagerare ( nu atat de exagerata cand vine vorba de politica din Romania ) - caci e vorba totusi de lucruri serioase dragi mei....Si nu incurcam cuplaraiul cu politica. --- Paranteza ce "nu" are legatura cu articolul: Bunicul meu pe care nu l-am cunoscut avea o vorba; Politica e un cuvant de genul feminin deci e curva.

Atunci o tactica ?
Pai ar cam fi. Avem exemple clare din natura unde pradatorul isi aduce victima intr-o stare de euforie inainte de a o executa. Intr-o strategie cladita pe masa unei bodegi, este clar ca cineva e victima.
Senzatia de familiar, compania unor oameni care primesc alta valoare atunci cand inchini cu ei, confortul, stand cu garda jos, esti lucrat mai ceva ca la teatru de papusi din Cehia. Doamne Dumnezeule, cum pot spune asa ceva?? Un astfel de lucru e imoral si nu are nici un sens pentru ca ambele parti doresc aceelasi lucru, si anume binele intregului neam.
Dar parca nu-mi arde sa fac haz de necaz. Parca uneori sarcasmul nu are loc din cauza ipocriziei. Cert este ca nu trebuie sa subestimezi puterea de manipulare a unui pahar. Cert e ca scopul e fictiv, dorinta de putere e reala. Si mai cert ca politica de pahar este un teatru de papusi.

un PS care chiar nu are legatura cu articolul : Sper ca respectivii sa se mai intalneasca la la Yummy Yang

Arlechinul

"Ati ras... Va multumesc! E bine...ca ati ras de prostie, de minciuna, de ridicolul salbaticiei. E bine, dragii mei! E bine sa radeti...dupa ce eu nu voi mai fi sa va fac sa radeti. E bine...e bine...daca vreti sa va bucurati...daca vreti sa radeti...daca vreti sa ramaneti oameni!"

Toma Caragiu monolog din "Actorul si salbaticii"


Zei au creeat omul, dar creatia lor i-a intristat, prin dorinta de putere, ipocrizie, marlanie, badjocora, minciuna. Dar apoi, a aparut un Toma, si i-a facut sa rada, sa se bucure, si si-au adus aminte de ce au creat omul.
Pe 21 august 1925 toate fortele divine ale universului si-au adunat puterile si s-au decis sa vada cat talent, cat sarm, cata magie poate intra intr-o singura fiinta asa ca l-au creat pe Toma Caragiu. Apoi zeii ne-au oferit noua, romanilor aceasta binecuvantare de o valoare inestimabila, sa ne sculpteze un zambet pe gura impietrita, sa ne picteze o " simfonie de culori" in viata. Desi s-a nascut in Grecia, Tomita a auzit strigatul de ajutor a celor ce urma sa aiba cea mai mare nevoie de el in vremurile negre ce urmau s-a vie si sa stabilit copil fiind cu familia la Ploiesti.

Toma Caragiu este idolul meu cand vine vorba de teatru. Actor complex, la care admir cel mai mult sarmul, naturaletea, lejeritatea cu care interpreta o paleta larga de personaje, expresivitatea...dar cum sa-i insir toate calitatile, mi-ar lua o vesnicie.

Toma a fost un erou national, care asemenea lui Prometeu care a adus focul omenirii, el reusind sa scoata Romania din bezna si tristetea regimului comunist, sa aprinda torta care lumineaza sufletul oamenilor. Imi aduc aminte cum vorbea bunica mea despre acest om, ca despre un Mesia, in timp ce eu ascultam sketch-urile lui de pe o caseta veche.
In vremurile in care orice cuvant era calculat, el a luptat in linia intai, umiliand prin glumele sale subtile si rafinate, un regim de fier, aruncand cu noroi in " nicovala rosie ", atacand direct liderii de atunci ai tarii, aratand cu degetul catre neajunsuri si refuzand sa se resemneze. E destul sa mentionez sketch-urile: " Fabula" si " Mefisto" care au executat public comunismul. Iar sambata cand Toma era la televizor traficul era oprit in Bucuresti.
...Dar In 4 martie 1977 zei au devenit invidiosi si l-au chemat pe Tomita la ei, sa-i incante, sa-i vrajeasca. Toma Caragiu a muri strivit de daramaturi in cutremurul din 1977.



Am fost la Cluj sa urmaresc festivalul national de teatru - Histroniada editia a VII-a. In ultima zi a festivalului am avut placerea si onoarea sa vizionez piesa " La inceput a fost Toma.. " pusa in scena de trupa de teatru a liceului Lucian Blaga din Cluj, o biografie a Maestrului intrerupta de cate un sketch. A fost extraordinar, sincer sa va spun, desi am vazut de zeci de ori aceste sketch-uri am ras isteric timp de o ora juma....

.... chiar mah ce-ti trebuie domle, un' te duci ma betivule ?! stai ma acasa, stai ma acasa, ce cauti acuma la carciuma masa nu e, chelner nu e, aia nu e, aia nu e....

....sa lasa mai, sa lasa mai ca-ti gasesc eu tie o rima
Foaie verde, drum de fier/ Mi te paste un trans ??...un trans??
...plant ??!!
Nu, Nu, Nu! Nu un transplant! Un transfer!
Toma Caragiu

La finalul piesei unul dintre actori a recitat monologul cu care am inceput acest articol moment in care mi-au dat lacrimile. Trupa a luat marele premiu pe deplin meritat, au jucat impecabil. Presiunea e imensa, atunci cand trebuie sa intrii in pielea unui titan al scenei, un om ale carui origini pamantene au fost puse la indoiala. BRAVO COPII!

Toma Caragiu nu trebuie uitat, avem aceasta obligatie fata de el ca popor. Toma Caragiu nu poate fi uitat datorita zestrei pe care ne-a lasat-o. Atunci cand niciunde in lume nu va mai fi teatru, atunci va muri si Toma Caragiu - adica niciodata.

PS : Multumesc Patriciei si lui Hara pentru ospitabilitate de la Cluj

Campania de Recrutare Staff - " Revista "

Cum ti se pare ideea unei reviste culturale scrisa in totalitate de elevi ? Buna ??!!
Pasionat de jurnalism, muzica, pictura, teatru, poezie, film ?
Then join the team !!!!


Trimite un scurt C.V. ( care sa includa scoala si clasa) si un articol, o schita, o poezie, un film review....orice crezi ca ar putea fi publicat intr-o revista culturala. Pe adresa :
masina_de_scris@yahoo.com