Arlechinul

"Ati ras... Va multumesc! E bine...ca ati ras de prostie, de minciuna, de ridicolul salbaticiei. E bine, dragii mei! E bine sa radeti...dupa ce eu nu voi mai fi sa va fac sa radeti. E bine...e bine...daca vreti sa va bucurati...daca vreti sa radeti...daca vreti sa ramaneti oameni!"

Toma Caragiu monolog din "Actorul si salbaticii"


Zei au creeat omul, dar creatia lor i-a intristat, prin dorinta de putere, ipocrizie, marlanie, badjocora, minciuna. Dar apoi, a aparut un Toma, si i-a facut sa rada, sa se bucure, si si-au adus aminte de ce au creat omul.
Pe 21 august 1925 toate fortele divine ale universului si-au adunat puterile si s-au decis sa vada cat talent, cat sarm, cata magie poate intra intr-o singura fiinta asa ca l-au creat pe Toma Caragiu. Apoi zeii ne-au oferit noua, romanilor aceasta binecuvantare de o valoare inestimabila, sa ne sculpteze un zambet pe gura impietrita, sa ne picteze o " simfonie de culori" in viata. Desi s-a nascut in Grecia, Tomita a auzit strigatul de ajutor a celor ce urma sa aiba cea mai mare nevoie de el in vremurile negre ce urmau s-a vie si sa stabilit copil fiind cu familia la Ploiesti.

Toma Caragiu este idolul meu cand vine vorba de teatru. Actor complex, la care admir cel mai mult sarmul, naturaletea, lejeritatea cu care interpreta o paleta larga de personaje, expresivitatea...dar cum sa-i insir toate calitatile, mi-ar lua o vesnicie.

Toma a fost un erou national, care asemenea lui Prometeu care a adus focul omenirii, el reusind sa scoata Romania din bezna si tristetea regimului comunist, sa aprinda torta care lumineaza sufletul oamenilor. Imi aduc aminte cum vorbea bunica mea despre acest om, ca despre un Mesia, in timp ce eu ascultam sketch-urile lui de pe o caseta veche.
In vremurile in care orice cuvant era calculat, el a luptat in linia intai, umiliand prin glumele sale subtile si rafinate, un regim de fier, aruncand cu noroi in " nicovala rosie ", atacand direct liderii de atunci ai tarii, aratand cu degetul catre neajunsuri si refuzand sa se resemneze. E destul sa mentionez sketch-urile: " Fabula" si " Mefisto" care au executat public comunismul. Iar sambata cand Toma era la televizor traficul era oprit in Bucuresti.
...Dar In 4 martie 1977 zei au devenit invidiosi si l-au chemat pe Tomita la ei, sa-i incante, sa-i vrajeasca. Toma Caragiu a muri strivit de daramaturi in cutremurul din 1977.



Am fost la Cluj sa urmaresc festivalul national de teatru - Histroniada editia a VII-a. In ultima zi a festivalului am avut placerea si onoarea sa vizionez piesa " La inceput a fost Toma.. " pusa in scena de trupa de teatru a liceului Lucian Blaga din Cluj, o biografie a Maestrului intrerupta de cate un sketch. A fost extraordinar, sincer sa va spun, desi am vazut de zeci de ori aceste sketch-uri am ras isteric timp de o ora juma....

.... chiar mah ce-ti trebuie domle, un' te duci ma betivule ?! stai ma acasa, stai ma acasa, ce cauti acuma la carciuma masa nu e, chelner nu e, aia nu e, aia nu e....

....sa lasa mai, sa lasa mai ca-ti gasesc eu tie o rima
Foaie verde, drum de fier/ Mi te paste un trans ??...un trans??
...plant ??!!
Nu, Nu, Nu! Nu un transplant! Un transfer!
Toma Caragiu

La finalul piesei unul dintre actori a recitat monologul cu care am inceput acest articol moment in care mi-au dat lacrimile. Trupa a luat marele premiu pe deplin meritat, au jucat impecabil. Presiunea e imensa, atunci cand trebuie sa intrii in pielea unui titan al scenei, un om ale carui origini pamantene au fost puse la indoiala. BRAVO COPII!

Toma Caragiu nu trebuie uitat, avem aceasta obligatie fata de el ca popor. Toma Caragiu nu poate fi uitat datorita zestrei pe care ne-a lasat-o. Atunci cand niciunde in lume nu va mai fi teatru, atunci va muri si Toma Caragiu - adica niciodata.

PS : Multumesc Patriciei si lui Hara pentru ospitabilitate de la Cluj