Dezvirginarea votantului

Titlu alternativ : cetateanul nu e atat de turmentat la a doua vedere

Ooo copiii, de cand nu v-am mai scris a trecut ceva timp, timp in care am devenit major. Odata cu dobandirea acestei calitati de nepretuit, am castigat si dreptul de a vota. Eterna intrebare : ,,eu cu cine votez ?" - dovesteste faptul ca betivul ala spurcat, animalul ala incult, ,,cetateanul turmentat" alu Nea' Iancu nu era chiar atat de alterat de vapori etilici.
E destul de ciudat ca ,,prima oara" sa fie oferita unei persoane pe care nici macar nu o simpatizez. E grav as putea spune. Pai in primul rand nu mi se ridica stampila cand vad pe cine trebuie sa o pun. Groaznic. Va sa nu mi-o luati....in nume de rau, dar anul asta, foarte foarte slab. Adica macar unu asa care sa para interesant acum pentru a ne dezamagi mai tarziu. Nuuu, nimic, parca nici nu-mi vine pofta.

Sa votez protejat ?

PS : Acest articol este un raspuns la refusal2settle

Strategiile politice se fac la un pahar...

TITLU ALTERNATIV

TEATRU DE PAPUSI NU VINE DIN CEHIA......


Se spune ca cele mai faimoase strategiile politice au fost puse la cale alaturi de un pahar.In acest ambient la " lejereanu' " mintea e mult mai capabila de a veni cu solutii inteligente intr-o situatie delicata. Lipsa unui cadru formal, te ajuta sa te exprimi liber, permite folosirea umorului, sarcasmului si ironiei si de ce sa nu recunoastem e mult mai relaxant sa stai in fata unei beri decat sa stai intr-o sala de conferinte.
Dar. Daca gradele iti altereaza complet gandirea ??! Daca e o tactica ??!
"Luciditatea" e doar un alt cuvant din dictionar, atunci cand o sticla de bere, devine un pahar de whiskey si un pahar de whiskey devine o butelie de vin. Nici nu trebuie sa subliniez faptul ca cel care bea mai putin are de castigat, avand un avantaj intelectual considerabil.
Dar acest tablou e poate o exagerare ( nu atat de exagerata cand vine vorba de politica din Romania ) - caci e vorba totusi de lucruri serioase dragi mei....Si nu incurcam cuplaraiul cu politica. --- Paranteza ce "nu" are legatura cu articolul: Bunicul meu pe care nu l-am cunoscut avea o vorba; Politica e un cuvant de genul feminin deci e curva.

Atunci o tactica ?
Pai ar cam fi. Avem exemple clare din natura unde pradatorul isi aduce victima intr-o stare de euforie inainte de a o executa. Intr-o strategie cladita pe masa unei bodegi, este clar ca cineva e victima.
Senzatia de familiar, compania unor oameni care primesc alta valoare atunci cand inchini cu ei, confortul, stand cu garda jos, esti lucrat mai ceva ca la teatru de papusi din Cehia. Doamne Dumnezeule, cum pot spune asa ceva?? Un astfel de lucru e imoral si nu are nici un sens pentru ca ambele parti doresc aceelasi lucru, si anume binele intregului neam.
Dar parca nu-mi arde sa fac haz de necaz. Parca uneori sarcasmul nu are loc din cauza ipocriziei. Cert este ca nu trebuie sa subestimezi puterea de manipulare a unui pahar. Cert e ca scopul e fictiv, dorinta de putere e reala. Si mai cert ca politica de pahar este un teatru de papusi.

un PS care chiar nu are legatura cu articolul : Sper ca respectivii sa se mai intalneasca la la Yummy Yang

Arlechinul

"Ati ras... Va multumesc! E bine...ca ati ras de prostie, de minciuna, de ridicolul salbaticiei. E bine, dragii mei! E bine sa radeti...dupa ce eu nu voi mai fi sa va fac sa radeti. E bine...e bine...daca vreti sa va bucurati...daca vreti sa radeti...daca vreti sa ramaneti oameni!"

Toma Caragiu monolog din "Actorul si salbaticii"


Zei au creeat omul, dar creatia lor i-a intristat, prin dorinta de putere, ipocrizie, marlanie, badjocora, minciuna. Dar apoi, a aparut un Toma, si i-a facut sa rada, sa se bucure, si si-au adus aminte de ce au creat omul.
Pe 21 august 1925 toate fortele divine ale universului si-au adunat puterile si s-au decis sa vada cat talent, cat sarm, cata magie poate intra intr-o singura fiinta asa ca l-au creat pe Toma Caragiu. Apoi zeii ne-au oferit noua, romanilor aceasta binecuvantare de o valoare inestimabila, sa ne sculpteze un zambet pe gura impietrita, sa ne picteze o " simfonie de culori" in viata. Desi s-a nascut in Grecia, Tomita a auzit strigatul de ajutor a celor ce urma sa aiba cea mai mare nevoie de el in vremurile negre ce urmau s-a vie si sa stabilit copil fiind cu familia la Ploiesti.

Toma Caragiu este idolul meu cand vine vorba de teatru. Actor complex, la care admir cel mai mult sarmul, naturaletea, lejeritatea cu care interpreta o paleta larga de personaje, expresivitatea...dar cum sa-i insir toate calitatile, mi-ar lua o vesnicie.

Toma a fost un erou national, care asemenea lui Prometeu care a adus focul omenirii, el reusind sa scoata Romania din bezna si tristetea regimului comunist, sa aprinda torta care lumineaza sufletul oamenilor. Imi aduc aminte cum vorbea bunica mea despre acest om, ca despre un Mesia, in timp ce eu ascultam sketch-urile lui de pe o caseta veche.
In vremurile in care orice cuvant era calculat, el a luptat in linia intai, umiliand prin glumele sale subtile si rafinate, un regim de fier, aruncand cu noroi in " nicovala rosie ", atacand direct liderii de atunci ai tarii, aratand cu degetul catre neajunsuri si refuzand sa se resemneze. E destul sa mentionez sketch-urile: " Fabula" si " Mefisto" care au executat public comunismul. Iar sambata cand Toma era la televizor traficul era oprit in Bucuresti.
...Dar In 4 martie 1977 zei au devenit invidiosi si l-au chemat pe Tomita la ei, sa-i incante, sa-i vrajeasca. Toma Caragiu a muri strivit de daramaturi in cutremurul din 1977.



Am fost la Cluj sa urmaresc festivalul national de teatru - Histroniada editia a VII-a. In ultima zi a festivalului am avut placerea si onoarea sa vizionez piesa " La inceput a fost Toma.. " pusa in scena de trupa de teatru a liceului Lucian Blaga din Cluj, o biografie a Maestrului intrerupta de cate un sketch. A fost extraordinar, sincer sa va spun, desi am vazut de zeci de ori aceste sketch-uri am ras isteric timp de o ora juma....

.... chiar mah ce-ti trebuie domle, un' te duci ma betivule ?! stai ma acasa, stai ma acasa, ce cauti acuma la carciuma masa nu e, chelner nu e, aia nu e, aia nu e....

....sa lasa mai, sa lasa mai ca-ti gasesc eu tie o rima
Foaie verde, drum de fier/ Mi te paste un trans ??...un trans??
...plant ??!!
Nu, Nu, Nu! Nu un transplant! Un transfer!
Toma Caragiu

La finalul piesei unul dintre actori a recitat monologul cu care am inceput acest articol moment in care mi-au dat lacrimile. Trupa a luat marele premiu pe deplin meritat, au jucat impecabil. Presiunea e imensa, atunci cand trebuie sa intrii in pielea unui titan al scenei, un om ale carui origini pamantene au fost puse la indoiala. BRAVO COPII!

Toma Caragiu nu trebuie uitat, avem aceasta obligatie fata de el ca popor. Toma Caragiu nu poate fi uitat datorita zestrei pe care ne-a lasat-o. Atunci cand niciunde in lume nu va mai fi teatru, atunci va muri si Toma Caragiu - adica niciodata.

PS : Multumesc Patriciei si lui Hara pentru ospitabilitate de la Cluj

Campania de Recrutare Staff - " Revista "

Cum ti se pare ideea unei reviste culturale scrisa in totalitate de elevi ? Buna ??!!
Pasionat de jurnalism, muzica, pictura, teatru, poezie, film ?
Then join the team !!!!


Trimite un scurt C.V. ( care sa includa scoala si clasa) si un articol, o schita, o poezie, un film review....orice crezi ca ar putea fi publicat intr-o revista culturala. Pe adresa :
masina_de_scris@yahoo.com

Cantecul Bufonului...

De la ultimul articol a trecut ceva timp, timp in care am pus in scena Escurialul de 3 ori: premiera, Festivalul 24 H de teatru si Festivalul National Florian Pitis.
Ce zi memorabila a fost 13 martie 2009. Premiera, rezultatul unei munci de 4 luni, sudoare si vanatai ( Mihai ), o perioada de redescoperire a sinelui si depasirea barierelor proprii. Si imi aduc aminte de acea seara, parca era prima noapte in compania unei femei. Din spatele cortinei auzeam doar vocea oamenilor pe care urma sa ii duc intr-o lume a nebuniei, a bolii si a mortii.
Totul a trecut parca in 5 minute, desi trezit de apluze inca nu imi iesisem total din stare. Din ce ni s-a spus, a iesit mai mult decat foarte bine - dovada si faptul ca regizorul Domnul Claudiu Dogaru, a luat dupa spectacol tricoul de regizor--Escurial.
L-a 24 de H a fost mai slabut si vreau s-o las asa.
Apoi a urmat Florian Pitis unde am jucat pe o scena sacra - Teatrul Bulandra. Acele sentimente nu se pot compara cu absolut nimic existent pe acest pamant. Scena cufundata in intuneric pare nesfarsita, parca dintr-un alt taram in care stafiile personajelor ce au calcat-o inca se aud. Am luat si premiu - Special al Juriului.
Da, au fost experiente de neuitat. Si vor mai fi.....

PS : Numele trupei e Shakespeare x 3 + 1......

FLORIAN PITIS - CANTECUL BUFONULUI

Before Escurial.....

Trupa de teatru inca nebotezata ( desi eu indragesc numele de "Nevestele Vesele ") a Liceului William Shakespeare are deosebita placere de a va invita vineri 13 martie ora 19 la Casa Studentilor la premiera dramei ''ESCURIAL'' de Michel de Ghelderode.
Despre spectacol...pai e surpriza, ce pot spune este ca e intens, FOARTE INTENS. Commenturi dupa....
Va asteptam !

O masca rade, o masca plange...

Teatru - viata, doar mult mai intens. Motivul principal pentru care imi place, pentru care il practic. In ultimul timp incerc sa vizionez cat de mult pot, iar in ultima saptamana am avut ocazia de a vedea 3 piese. Imi voi concentra atentia la 2 dintre ele. Prima Biloxi Blues, a doua O Noapte Furtunoasa.
La Biloxi Blues am ajuns din intamplare, la indemnul unui prieten. Mi-a fost prezentata ca o comedie, pusa in scena de elevii de anu' 4 din Bucuresti. Pai am zis ca am timp si e intrarea libera, deci nimic de pierdut - insa ce castig. Spectacolul absolut genial, si poate putin spus, 2 ore in care n-am avut timp sa imi trag sufletul intre reprize de ras isteric. Umor rafinat, subtil, si totusi accesibil tuturor, o interpretare foarte buna avand in vedere ca toti erau studenti , o exploatare intensa calitatilor fiecarui actor. Nu sunt specialist, nici pe departe. Dar am fost extrem de placut impresionat si mi-am pastrat zambetul pe buze toata ziua.
La O noapte furtunoasa m-am interesat de bilete cu 2 saptamanii inaite. Actori cunoscuti cu o anumita reputatie de la Teatru national din Bucuresti, o campanie de promovare destul de buna in oras, o piesa consacrata a maestrului Caragiale. Rezultatul - un spectacol grotesc, fara nici un fel de haz, umor vulgar si de prost gust, personaje liniare si o regie cel putin dubioasa. Aveam impresia ca ma uit la un ''sidcom'' romanesc facut de o trupa de duzina. Poate doar experienta unora dintre actori a impresionat pe unii. Am plecat destul de nervos, si dezamagit.
Nu cred in zicala: " La pomul laudat sa nu te duci cu sacul" , dar in cazul asta e perfect valabila. Dar sincer, ma bucur. In primul rand de faptul ca am vazut viitorul, apoi de faptul ca in sala cu mine ( care era plina ) erau indivizi de toate varstele, dar multi de varsta apropiata cu mine.
Dar pe primul loc ramane experienta.

Pentru a stii cel alb, trebuie sa cunosti negru, deci o piesa mai slaba nu strica din cand in cand - dar foarte rar.

Straja Mountain Experience...

Nu imi place iarna.Deloc. E frig, zapada, infofoleala, ziua scurta, fetele mult prea imbracate si nu e vacanta mare. Si nu e mare. Dar am fost la munte. Prietenii din Hunedoara au organizat o interregionala la Straja, juvaierul Vaii Jiului, o statiune care nu reflecta starea destul de degradanta a imprejurimilor.
M-am revazut cu vechii prieteni, dar majoritatea vlastarilor prezenti au fost fete noi, nume noi, perspective de viitor. Am serbat zapada. O vreme superba pentru entuziasti, zapada din abundenta, nu foarte frig, multa lume voie buna.
Conditiile de cazare nu au fost extraordinare, dar ca de fiecare data pentru stimabilul aici de fata nu au contat. Mancare gatita de staff-ul format din CJE - istii hunedoreni a fost extraordinara, atmosfera de seara a fost desigur cum e ea de obicei ( exploziva ), iar intrecerile de iarna au conturat artistic 4 zile de vacanta bine investite.
Ce m-a dezamagit cu adevarat, a fost prezenta sau mai degraba lipsa prezentei unei anumite doamne al carui nume nici nu m-am obosit sa il retin, venita ( autoinvitata ) din partea Ministerul Educatiei Cercetarii si Inovatiei-este incredibil cat de departe e numele de adevarata ocupatie a acestei brase - ca sa vada exact cum stau lucrurile cu consiliul elevilor. Nonsalanta si lipsa de seriozitate cu care a tratat acest eveniment le-am mai vazut la unii indivizii veniti la diferite intalniri. Faptul ca nu a avut nici macar o tentativa de a se apropia de oamenii care formeaza acest organism nu m-a mirat, dar sa nu prezinti decat un interes superficial pentru aceasta stare de spirit ce inseamna CJE se reflecta in modul in care suntem vazuti de cei care ar trebui sa ne sprijine.
Concluzia ca de fiecare data. Cu ce am ramas - gustul de ceai cu sare, caldura exagerata din camere, Peter/Paul, vinul fiert de la Negrele, tentativa de sinucidere cu scky-urile, o memorie deficitara, un zambet si desigur oamenii. Ce insemana toate astea, pentru tine poate nimic, pentru mine inca o experienta unica si extraordinara.

Tehnica de ingrosare a obrazului

Nesimtirea pare sa fie contagioasa, raspandindu-se cu repeziciune de la un individ la altu' fara sa ierte pe nimeni. Se pare ca nu exista vaccin pentru acesta maladie, si deasemenea se pare ca nici nu se doreste exterminarea ei.
De la inceputul timpului, tehnicile de ingrosare a obrazului s-au perfectionat, ajungand in momentul respectiv la rang de arta. Am zilnic onoarea sa intru in contact direct cu adevarate somitati in acest domeniu, si va spun ca de fiecare data aflu ca exista un rang mai inalt in aceasta industrie, ca exista unul care il intrece cu mult pe ultimul.
Ingrosarea obrazului nu implica nici operatii estetice, nici medicamente naturiste sau mai stiu eu ce prafuri, nici zile de spitalizare ( decat dupa punerea in folosinta ), si inafara de pierderea statutului de om nu implica nici un risc.
Sunt o serie de "calitati" pe care trebuie sa le dezvolti pentru a te fali cu un obraz asemenea unui posterior de rinocer. Ipocrizia e poate cel mai impotant factor in aceasta ecuatie. E si normal. Cum sa respecti principile altora cand tu nu respecti nici macar pe cele proprii. Trebuie sa deasemenea si sange rece, sa inchizi gura constintei atunci cand apeleaza la tine, toate acestea aflandu-se in stransa legatura cu lipsa de responsabilitate. Si pentru a incorona aceasta minunata reteta, ca si cireasa de pe tort mai apare prostia.
Dar pana unde ajunge nivelul nesimtirii ? Sa pledezi zilnic profesionalism si sa terfelesti sistemul romanesc pentru lipsa lui, pe cand tu nu ai nici idee ce inseamna sa fii un profesionist. Sa refuzi comunicarea la orice nivel, proclamandu-te un guru al dialogului si al instrumentelor de comunicare moderne. Sa te auto-intitulezi un lider, dar sa nu poti tine in frau o mana de oameni la care au ajuns sa le fie sila de tine. Sa urli in gura mare despre altruismul tau, dar sa fii sugrumat de propriul egoism. Sa te descrii ca fiind umil, dar sa fii condus de cultul personalitatii. Sa ai impresia ca oameni din jurul tau sunt bunuri dispensabile. Sa nu respecti munca celorlati si a celor care te ajuta. Sa nu platesti oamenii pentru munca prestata pentru tine. Sa nu iti pese de timpul si programul altora. Sa crezi ca respectul consta in cuvinte pompoase, in zambete false si parsive. Si poate cel mai grav, sa le ceri oamenilor sa fie oameni, distrugand orice metoda de socializare din jurul lor.
Si totusi la prima vedere obrazul pare finut.

Tot ce stiai/nu stiai despre ora de mate...de Retea Flavius

Cateva cuvinte despre mine...sunt un cinefil convins, imi place muzica ( sa rup tobele ), teatrul, sa stau la o vorba si cafea in Irish Public House, literatura de calitate si segmentul de entertaiment. A da si sunt la MATE/INFO INTENSIV. De ce ? DEterminanti. Pot spune ca asa o fost conjunctura, pentru 30 de secunde cat mi-a luat sa scriu optiunile nu am gandit. Eh, " alea iacta est ", ce mai poti face e tarziu, vina tot a mea e. Logaritm natural. Adevarul ca a fost destul de bine pana anul asta cand mi-am dat seama, ca trunchiul comun de materii numai e deloc comun. De multe ori simt ca sunt la sectia de uman. Arc tangenta de 90 de grade.Limbi straine hardcore - matematica, fizica, informatica chimie....mi-ar trebui un ghid de conversatie.
Astazi am iesit la tabla in ora de mate pentru a treia ora consecutiv. E in regula.Chiar limita din x spre infinit. Stimabilul profesor mi-a explicat cat de necesara este matematica. Este. Daca mergi in piata la Mos Fofarlica sa cumperi cartofi si sa stii ca daca e 1 leu kilu', 2 kile juma' is 2,5 lei. Matematica de baza e importanta, insa pentru mine, un ateist convins al stiintelor exacte, logaritmi si limitele sunt ca tipul ala de indivizi care ii vezi odata, faci cunostinta, dai mana, dupa care nu ii mai vezi niciodata. Pentru x oricat de mare.
Se spune ca tot universul e matematica, la fel cum se spune ca tot universul e o simfonie, universul e culoare, universul e substanta.... Depinde unghiul din care privesti. Fiecare are varianta lui in functie de convingere. Toti doresc sa vanda produsul personal. Teorema lui Cesaro-Stolz.
Ora de mate e un chin continuu pentru subsemnatul. Este pentru ca e o pierdere de timp. Tot un profesor de matematica mi-a spus ca aceasta materie iti dezvolta logica si gandirea matematica...asa si ? . Repet inca odata, vina e in exclusivitate a celui care scrie aceste randuri, insa tot ce asteapta dumnealui e putina intelegere. De ce atata vrajba ? Nu vreau note de olimpic, vreu sa trec, prin zona aia. Nici n-am stresat vreun profesor cu chestia asta. Vreau intelegere, sa pot si eu sa ma focalizez pe lucrurile care sunt cu adevarat importante pentru mine, acum pana nu e prea tarziu.
Avem o matematica...cum procedam ??!!

Ce ma face sa fiu ceea ce sunt ??!!

Sarmul meu irrezistibil ??...nemarginitul simt al umorului...burta mea de bere?? Poate toate acestea, mix-ul o fi de vina. In orice caz fiind o persoana care se ineaca in propriul egocentrism, nu-mi gasesc prea multe defecte. Totusi, se pare ca nu ma integrez in aceasta societate mandra, citand un profesor " sunt neinstitutionalizabil". De ce as fi in primul rand ??? Sa-mi sacrific personalitatea si acel lucru care ma face sa fiu ceea ce sunt pentru binele uniformitatii si a spiritului de grup ???!! Pe dracu !!!
Lumea se pare ca nu se prea identifica cu asa ceva, de aici si numarul mic de oameni care imi doreste tot binele din lume. Inca nu sunt asa cum imi doresc. Sa pot fi complet impasibil, dar incet incet voi ajunge acolo. Sa ma pot ridica din scaun in timpul orei sa spun: "e timpul meu n-am timp de asa ceva, timpul e pretios, plec". Nu e vorba de anarhie, teribilism sau pur si simplu ingrosarea obrazului, ci de un sentiment din strafundul rarunchilor, o nevoie de a exploata fiecare secunda pentru a face ce simti tu ca vrei sa faci. Singura filozofie de viata care mi-a ramas este ca viata e una. Nu profiti de ea, s-a dus, ce zic unii ca o fi dupa e alta socoteala.
E greu sa gasesti un mix bun. Eu l-am gasit. Mai am nevoie doar de cadrul. Mare, apus, sezlong, nisipul fin, un pahar de whiskey, un trabuc, o maseoza, Hendrix se aude pe fundal, marea se aude in prim-plan......si sa reflect asupra lucrurilor care le-am vazut si experimentat. Sper sa pot spune ca am vazut mare parte din ce are de oferit lumea, am experimentat majoritatea lucrurilor ce erau de experimentat, si ca am trait cu adevarat viata, nu m-am plafonat, alegand o cariera de succes, sau un tipar obosit vechi de cand lumea.Nu sunt excentric, lumea e satula de asa ceva, eu sunt ceea ce sunt, un spirit ce nu poate fi redus la dimensiunile unei societatii infime ca marime si valoare. Mai e ceva vreme pana atunci, multi spun ca sunt doar vise, nu cred...nu vreau sa fiu bogat, celebru, sau mai stiu eu ce. Vreau sa fiu implinit, fara materialisme.
Sparea de spirit ideala ( pentru mine )....sper sa ajung la acel nivel...