O masca rade, o masca plange...

Teatru - viata, doar mult mai intens. Motivul principal pentru care imi place, pentru care il practic. In ultimul timp incerc sa vizionez cat de mult pot, iar in ultima saptamana am avut ocazia de a vedea 3 piese. Imi voi concentra atentia la 2 dintre ele. Prima Biloxi Blues, a doua O Noapte Furtunoasa.
La Biloxi Blues am ajuns din intamplare, la indemnul unui prieten. Mi-a fost prezentata ca o comedie, pusa in scena de elevii de anu' 4 din Bucuresti. Pai am zis ca am timp si e intrarea libera, deci nimic de pierdut - insa ce castig. Spectacolul absolut genial, si poate putin spus, 2 ore in care n-am avut timp sa imi trag sufletul intre reprize de ras isteric. Umor rafinat, subtil, si totusi accesibil tuturor, o interpretare foarte buna avand in vedere ca toti erau studenti , o exploatare intensa calitatilor fiecarui actor. Nu sunt specialist, nici pe departe. Dar am fost extrem de placut impresionat si mi-am pastrat zambetul pe buze toata ziua.
La O noapte furtunoasa m-am interesat de bilete cu 2 saptamanii inaite. Actori cunoscuti cu o anumita reputatie de la Teatru national din Bucuresti, o campanie de promovare destul de buna in oras, o piesa consacrata a maestrului Caragiale. Rezultatul - un spectacol grotesc, fara nici un fel de haz, umor vulgar si de prost gust, personaje liniare si o regie cel putin dubioasa. Aveam impresia ca ma uit la un ''sidcom'' romanesc facut de o trupa de duzina. Poate doar experienta unora dintre actori a impresionat pe unii. Am plecat destul de nervos, si dezamagit.
Nu cred in zicala: " La pomul laudat sa nu te duci cu sacul" , dar in cazul asta e perfect valabila. Dar sincer, ma bucur. In primul rand de faptul ca am vazut viitorul, apoi de faptul ca in sala cu mine ( care era plina ) erau indivizi de toate varstele, dar multi de varsta apropiata cu mine.
Dar pe primul loc ramane experienta.

Pentru a stii cel alb, trebuie sa cunosti negru, deci o piesa mai slaba nu strica din cand in cand - dar foarte rar.

Straja Mountain Experience...

Nu imi place iarna.Deloc. E frig, zapada, infofoleala, ziua scurta, fetele mult prea imbracate si nu e vacanta mare. Si nu e mare. Dar am fost la munte. Prietenii din Hunedoara au organizat o interregionala la Straja, juvaierul Vaii Jiului, o statiune care nu reflecta starea destul de degradanta a imprejurimilor.
M-am revazut cu vechii prieteni, dar majoritatea vlastarilor prezenti au fost fete noi, nume noi, perspective de viitor. Am serbat zapada. O vreme superba pentru entuziasti, zapada din abundenta, nu foarte frig, multa lume voie buna.
Conditiile de cazare nu au fost extraordinare, dar ca de fiecare data pentru stimabilul aici de fata nu au contat. Mancare gatita de staff-ul format din CJE - istii hunedoreni a fost extraordinara, atmosfera de seara a fost desigur cum e ea de obicei ( exploziva ), iar intrecerile de iarna au conturat artistic 4 zile de vacanta bine investite.
Ce m-a dezamagit cu adevarat, a fost prezenta sau mai degraba lipsa prezentei unei anumite doamne al carui nume nici nu m-am obosit sa il retin, venita ( autoinvitata ) din partea Ministerul Educatiei Cercetarii si Inovatiei-este incredibil cat de departe e numele de adevarata ocupatie a acestei brase - ca sa vada exact cum stau lucrurile cu consiliul elevilor. Nonsalanta si lipsa de seriozitate cu care a tratat acest eveniment le-am mai vazut la unii indivizii veniti la diferite intalniri. Faptul ca nu a avut nici macar o tentativa de a se apropia de oamenii care formeaza acest organism nu m-a mirat, dar sa nu prezinti decat un interes superficial pentru aceasta stare de spirit ce inseamna CJE se reflecta in modul in care suntem vazuti de cei care ar trebui sa ne sprijine.
Concluzia ca de fiecare data. Cu ce am ramas - gustul de ceai cu sare, caldura exagerata din camere, Peter/Paul, vinul fiert de la Negrele, tentativa de sinucidere cu scky-urile, o memorie deficitara, un zambet si desigur oamenii. Ce insemana toate astea, pentru tine poate nimic, pentru mine inca o experienta unica si extraordinara.