Tehnica de ingrosare a obrazului

Nesimtirea pare sa fie contagioasa, raspandindu-se cu repeziciune de la un individ la altu' fara sa ierte pe nimeni. Se pare ca nu exista vaccin pentru acesta maladie, si deasemenea se pare ca nici nu se doreste exterminarea ei.
De la inceputul timpului, tehnicile de ingrosare a obrazului s-au perfectionat, ajungand in momentul respectiv la rang de arta. Am zilnic onoarea sa intru in contact direct cu adevarate somitati in acest domeniu, si va spun ca de fiecare data aflu ca exista un rang mai inalt in aceasta industrie, ca exista unul care il intrece cu mult pe ultimul.
Ingrosarea obrazului nu implica nici operatii estetice, nici medicamente naturiste sau mai stiu eu ce prafuri, nici zile de spitalizare ( decat dupa punerea in folosinta ), si inafara de pierderea statutului de om nu implica nici un risc.
Sunt o serie de "calitati" pe care trebuie sa le dezvolti pentru a te fali cu un obraz asemenea unui posterior de rinocer. Ipocrizia e poate cel mai impotant factor in aceasta ecuatie. E si normal. Cum sa respecti principile altora cand tu nu respecti nici macar pe cele proprii. Trebuie sa deasemenea si sange rece, sa inchizi gura constintei atunci cand apeleaza la tine, toate acestea aflandu-se in stransa legatura cu lipsa de responsabilitate. Si pentru a incorona aceasta minunata reteta, ca si cireasa de pe tort mai apare prostia.
Dar pana unde ajunge nivelul nesimtirii ? Sa pledezi zilnic profesionalism si sa terfelesti sistemul romanesc pentru lipsa lui, pe cand tu nu ai nici idee ce inseamna sa fii un profesionist. Sa refuzi comunicarea la orice nivel, proclamandu-te un guru al dialogului si al instrumentelor de comunicare moderne. Sa te auto-intitulezi un lider, dar sa nu poti tine in frau o mana de oameni la care au ajuns sa le fie sila de tine. Sa urli in gura mare despre altruismul tau, dar sa fii sugrumat de propriul egoism. Sa te descrii ca fiind umil, dar sa fii condus de cultul personalitatii. Sa ai impresia ca oameni din jurul tau sunt bunuri dispensabile. Sa nu respecti munca celorlati si a celor care te ajuta. Sa nu platesti oamenii pentru munca prestata pentru tine. Sa nu iti pese de timpul si programul altora. Sa crezi ca respectul consta in cuvinte pompoase, in zambete false si parsive. Si poate cel mai grav, sa le ceri oamenilor sa fie oameni, distrugand orice metoda de socializare din jurul lor.
Si totusi la prima vedere obrazul pare finut.

Tot ce stiai/nu stiai despre ora de mate...de Retea Flavius

Cateva cuvinte despre mine...sunt un cinefil convins, imi place muzica ( sa rup tobele ), teatrul, sa stau la o vorba si cafea in Irish Public House, literatura de calitate si segmentul de entertaiment. A da si sunt la MATE/INFO INTENSIV. De ce ? DEterminanti. Pot spune ca asa o fost conjunctura, pentru 30 de secunde cat mi-a luat sa scriu optiunile nu am gandit. Eh, " alea iacta est ", ce mai poti face e tarziu, vina tot a mea e. Logaritm natural. Adevarul ca a fost destul de bine pana anul asta cand mi-am dat seama, ca trunchiul comun de materii numai e deloc comun. De multe ori simt ca sunt la sectia de uman. Arc tangenta de 90 de grade.Limbi straine hardcore - matematica, fizica, informatica chimie....mi-ar trebui un ghid de conversatie.
Astazi am iesit la tabla in ora de mate pentru a treia ora consecutiv. E in regula.Chiar limita din x spre infinit. Stimabilul profesor mi-a explicat cat de necesara este matematica. Este. Daca mergi in piata la Mos Fofarlica sa cumperi cartofi si sa stii ca daca e 1 leu kilu', 2 kile juma' is 2,5 lei. Matematica de baza e importanta, insa pentru mine, un ateist convins al stiintelor exacte, logaritmi si limitele sunt ca tipul ala de indivizi care ii vezi odata, faci cunostinta, dai mana, dupa care nu ii mai vezi niciodata. Pentru x oricat de mare.
Se spune ca tot universul e matematica, la fel cum se spune ca tot universul e o simfonie, universul e culoare, universul e substanta.... Depinde unghiul din care privesti. Fiecare are varianta lui in functie de convingere. Toti doresc sa vanda produsul personal. Teorema lui Cesaro-Stolz.
Ora de mate e un chin continuu pentru subsemnatul. Este pentru ca e o pierdere de timp. Tot un profesor de matematica mi-a spus ca aceasta materie iti dezvolta logica si gandirea matematica...asa si ? . Repet inca odata, vina e in exclusivitate a celui care scrie aceste randuri, insa tot ce asteapta dumnealui e putina intelegere. De ce atata vrajba ? Nu vreau note de olimpic, vreu sa trec, prin zona aia. Nici n-am stresat vreun profesor cu chestia asta. Vreau intelegere, sa pot si eu sa ma focalizez pe lucrurile care sunt cu adevarat importante pentru mine, acum pana nu e prea tarziu.
Avem o matematica...cum procedam ??!!

Ce ma face sa fiu ceea ce sunt ??!!

Sarmul meu irrezistibil ??...nemarginitul simt al umorului...burta mea de bere?? Poate toate acestea, mix-ul o fi de vina. In orice caz fiind o persoana care se ineaca in propriul egocentrism, nu-mi gasesc prea multe defecte. Totusi, se pare ca nu ma integrez in aceasta societate mandra, citand un profesor " sunt neinstitutionalizabil". De ce as fi in primul rand ??? Sa-mi sacrific personalitatea si acel lucru care ma face sa fiu ceea ce sunt pentru binele uniformitatii si a spiritului de grup ???!! Pe dracu !!!
Lumea se pare ca nu se prea identifica cu asa ceva, de aici si numarul mic de oameni care imi doreste tot binele din lume. Inca nu sunt asa cum imi doresc. Sa pot fi complet impasibil, dar incet incet voi ajunge acolo. Sa ma pot ridica din scaun in timpul orei sa spun: "e timpul meu n-am timp de asa ceva, timpul e pretios, plec". Nu e vorba de anarhie, teribilism sau pur si simplu ingrosarea obrazului, ci de un sentiment din strafundul rarunchilor, o nevoie de a exploata fiecare secunda pentru a face ce simti tu ca vrei sa faci. Singura filozofie de viata care mi-a ramas este ca viata e una. Nu profiti de ea, s-a dus, ce zic unii ca o fi dupa e alta socoteala.
E greu sa gasesti un mix bun. Eu l-am gasit. Mai am nevoie doar de cadrul. Mare, apus, sezlong, nisipul fin, un pahar de whiskey, un trabuc, o maseoza, Hendrix se aude pe fundal, marea se aude in prim-plan......si sa reflect asupra lucrurilor care le-am vazut si experimentat. Sper sa pot spune ca am vazut mare parte din ce are de oferit lumea, am experimentat majoritatea lucrurilor ce erau de experimentat, si ca am trait cu adevarat viata, nu m-am plafonat, alegand o cariera de succes, sau un tipar obosit vechi de cand lumea.Nu sunt excentric, lumea e satula de asa ceva, eu sunt ceea ce sunt, un spirit ce nu poate fi redus la dimensiunile unei societatii infime ca marime si valoare. Mai e ceva vreme pana atunci, multi spun ca sunt doar vise, nu cred...nu vreau sa fiu bogat, celebru, sau mai stiu eu ce. Vreau sa fiu implinit, fara materialisme.
Sparea de spirit ideala ( pentru mine )....sper sa ajung la acel nivel...